Prin actul normativ se asigură punerea în aplicare a MLC 2006 și a amendamentelor din 2014 la aceasta, precum și a prevederilor Directivei (UE) 2018/131.

Sub acest aspect, a fost elaborat un cadru juridic nou, potrivit MLC 2006 și a amendamentelor din 2014 la aceasta și aliniat actualelor norme europene, menit a substitui Hotărârea Guvernului nr. 83/2003 privind autorizarea societăților comerciale care prestează servicii de selecție și plasare a personalului navigant maritim sau fluvial pe nave care arborează pavilion român ori străin, precum și instituirea unor măsuri de securitate financiară în caz de abandonare a acestuia în afara României, care urmează a fi abrogată.

Prin actul normativ se asigură îmbunătățirea condițiilor de muncă ale navigatorilor, în special în ceea ce privește contractele de muncă, orele de lucru, repatrierea, dezvoltarea competențelor și a carierelor, cazarea și amenajările recreaționale, alimentația și serviciile de catering, protecția sănătății și siguranței, asistența medicală și procedurile de reclamații.

Totodată se instituie un sistem eficace de garanție financiară pentru a proteja drepturile navigatorilor în cazul abandonării lor și a acorda despăgubiri pentru cererile contractuale în caz de deces sau de incapacitate pe termen lung a navigatorilor ca urmare a unui accident de muncă, a unei boli profesionale sau a unui risc profesional. Prin acestea se consolidează și se optimizează sistemul existent de protecție a navigatorilor, inclusiv obligația ca navele să dețină la bord documente justificative privind sistemul de garanție financiară.

În acest scop, prin ordonanța de urgență privind munca în domeniul maritim statul român:

1. creează un mecanism de protecție financiară și socială a navigatorilor prin care sunt acoperite riscuri precum: boli profesionale, deces, acte de jaf armat și/sau piraterie la bordul navelor, repatriere, etc., prin instituirea obligației - în sarcina agențiilor de furnizare navigatori și, totodată, în sarcina armatorilor navelor sub pavilion român – de a deține o garanție financiară în acest sens.
2. creează cadrul legal pentru respectarea de către armatorii români și străini a condițiilor minime de muncă și viață la bordul navelor, astfel cum prevede Convenția MLC 2006, stabilind instrumentele legale pentru sancționarea nerespectării acestora.
3. introduce obligația armatorilor navelor sub pavilion român de a asigura protecția socială a navigatorilor, respectiv de a asigura plata îngrijirilor medicale, indemnizațiilor de boală, indemnizațiilor pentru șomaj, indemnizațiilor pentru pensie, indemnizațiilor în caz de accidente de muncă sau boală profesională, indemnizațiilor familiale.

4. Desemnează Autoritatea Navală Română ca fiind autoritatea competentă pentru certificarea și verificarea navelor românești care efectuează voiajuri internaționale pentru respectarea prevederilor MLC 2006, precum și pentru verificarea navelor sub pavilion străin care intră în apele naționale navigabile privind respectarea prevederilor MLC 2006.

Totodată, potrivit acestei ordonanțe de urgență, Autoritatea Navală Română dobândește prerogativa legală de a se implica în repatrierea navigatorilor. Astfel, în situația în care armatorul nu procedează la plata cheltuielilor ocazionate de repatriere, ANR acționează mecanismul de protecție socială instituit prin ordonanța de urgență pentru reglementarea muncii în domeniul maritim, solicitând disponibilizarea sumelor necesare repatrierii din garanția financiară depusă de armator.

De la intrarea în vigoare a actului normativ, activitatea de recrutare și plasare a navigatorilor se va realiza numai în condiții de protecție financiară, agențiile de furnizarea navigatori fiind obligate să dovedească deținerea de către armator a unei garanții financiare care să acopere toate costurile legate de repatriere.